Ziarul care ține cu românul

Caracalul pe buzele austriecilor – ,,Fete, neajutorare si complicitate la trafic de persoane in Romania”

Articol preluat de la Adelheid Wölfl!

Lipsesc organizatii de ajutorare pentru victimele traficului de persoane și există deficiențe în sensibilizarea justiției și a poliției.

In fața casei ucigașului din Caracal stau flori și lumânări pentru fetele ucise.

Micul oraș românesc Caracal cu teatrul național în formă de sfeclă de zahăr, cu stadionul de fotbal și ruinele turnului construit de către principele român Caracalla in anul 217, are un renume tragic. Fotografiile casei, în care Gheorghe D. de 65 de ani a omorât 2 femei tinere, au facut inconjorul lumii. De ceva timp se află insă și alte persoane în vizor, nu numai faptuitorul.

Întregul context social în care au avut loc asasinatele se află acum în atenție. Acum este vorba nu numai de autoritățile care râd de victime, ci și de realitățile sociale din Valahia săraca. În anii trecuți au fost aduse multe fete in Vestul Europei, unde au fost forțate să se prostitueze. Dar în Caracal a luat amploare în ultimii ani unde cu adevărat se practică trafic de fete.

Cele 16 fete care aveau atunci între 14 si 16 ani, au fost forțate de un „pește“ încă din 2012 să se prostitueze. Bărbatul le-a violat și le-a filmat. Cu aceste înregistrări le-a șantajat. Fetele proveanu de cele mai multe ori din familii defavorizate, de multe ori era vorba de copii ai caror parinți se aflau la munca in UE. „Clienții“ fetelor era printre altii cetăteni americani, care lucrau la baza militara NATO de la Devesulu, aflat in imediata apropiere de Caracal, din care provine și actuala victimă.

Clienti austrieci

Când la 25 iulie a dispărut Alexandra M de 15 ani și Gheorghe D. a recunoscut că a omorât-o, mai multe foste prostituate minore au povestit ce li s-a intamplat. Una din ele a fost intervievată de ziarul românesc Libertatea. Oana (numele ei a fost schimbat de redactie) povestește că printre clienții ei se aflau și polițiști, cărora le-a povestit că este ținută în captivitate și că este minoră. Dar poliția nu a ajutat-o nici pe Oana nici pe celelalte fete. Fetele au numit si trei clienți austrieci, care la momentul respectiv locuiau în Caracal și lucrau la un proiect local. Cei trei bărbați au fost audiați ulterior ca martori.

Și în Austria au fost audiați clienți ai prostituatelor minore. Acești clienți se pot face pasibili de pedeapsă, dacă au știut, că fetele sunt minore. Începand cu 14 ani violul și abuzul sexual sunt relevate. În cazul în care fetele au cerut ajutor și nu au fost ajutate, la invinuirile anterioare se adaugă și neacordare de ajutor în caz de pericol iminent. Însă este greu de demonstrat, că bărbații nu au știut ce vârstă aveau fetele. Austriecii din Caracal au spus ca au crezut ca fetele sunt majore. Cert este că nu au cerut să li se arate buletinele fetelor.

 

Complicitatea unui sat

Șeful traficului de fete a fost condamnat la zece ani de închisoare. Victimele nu au primit consiliere psihologică și au fost lăsate singure. Ziarul Libertatea scrie despre complicitatea cu care fetele au fost exploatate sexual: „Ai nevoie de ajutorul unui sat ca să educi un copil, dar ai nevoie și de complicitatea unui sat, ca să abuzezi un copil“.

Cu cat sunt depistate mai multe retele de trafic de fete, cu atat devine mai evident, că femeile tinere nu sunt apărate. În 2016 șeful poliției de la Mizil a fost arestat, pentru ca a protejat o rețea de traficanți de minore.

Într-un raport din 2018 al guvernului american cu privire la traficul de persoane din România este criticată în special lipsa de „suficiente mijloace materiale din partea Statului“ pentru organizațiile de ajutorare pentru fete și femei. „Cele mai multe victime ramân neprotejate, erau vulnerabile să redevină traumatizate, nu primeau ajutor și erau in pericol de a recădea prada rețelelor de traficanti“, se scrie in raport.

Judecătorii nu au cursurile/cunoștintele necesare pentru aceasta temă, ceea ce are repercursiuni negative asupra protecției martorilor. In 2017 au fost condamnați în România 222 de traficanți de persoane, cu un an înainte au fost 472.“

(Adelheid Wölfl)

Traducerea din limba germană în limba română a fost realizată de L.T.

Articolul original

Die kleine rumänische Stadt Caracal mit dem Nationaltheater im Zuckerbäckerstil, dem Fußballstadion und den Ruinen des Turms, der im Jahr 217 vom römischen Kaiser Caracalla gebaut wurde, ist von trauriger Berühmtheit. Die Bilder von jenem Haus, in dem der 65-jährige Gheorghe D. zwei junge Frauen ermordet hat, gingen um die Welt. Doch längst steht nicht mehr nur der Täter im Vordergrund.

Nun wird auch über das gesellschaftliche Umfeld nachgedacht, in dem die Mädchenmorde stattfanden. Dabei geht es nicht nur um Behörden, die sich über Opfer lustig machen, sondern auch um soziale Realitäten in der armen Walachei. In den vergangenen Jahren wurden viele Mädchen von hier nach Mittel- oder Westeuropa gebracht, wo sie oft zur Prostitution gezwungen werden. Aber auch in Caracal selbst wurde vor ein paar Jahren ein Mädchenhändlerring hochgenommen.

Die damals 16 minderjährigen Mädchen – zwischen 14 und 16 Jahre alt – wurden ab 2012 von einem Zuhälter zur Prostitution gezwungen. Der Mann hatte sie vergewaltigt und Videos davon gedreht, damit erpresste er sie. Sie stammten meist aus benachteiligten Familien, oft waren es Kinder, deren Eltern im EU-Ausland arbeiteten. Die „Kunden” der Mädchen waren unter anderem amerikanische Staatsbürger, die auf dem Nato-Luftwaffenstützpunkt arbeiteten, der sich unweit von Caracal in dem Dorf Devesulu befindet, aus dem auch eines der aktuellen Mordopfer stammt.

Österreichische Freier

Als am 25. Juli die 15-jährige Alexandra M. verschwand und Gheorge D. danach den Mord an ihr gestand, meldeten sich auch die ehemaligen minderjährigen Zwangsprostituierten zu Wort. Die rumänische Zeitung Libertatea hat eine von ihnen interviewt. Oana (ihr Name wurde von der Zeitung geändert) erzählt, dass Polizisten zu ihren „Kunden” gehörten und sie diesen erzählte, dass sie gewaltsam festgehalten wurde und minderjährig sei. Doch die Polizei half Oana und den anderen Mädchen nicht. Auch drei Österreicher wurden von den Mädchen als Kunden genannt. Sie waren zu dem Zeitpunkt in Caracal wohnhaft und arbeiteten dort an einem Projekt. Die drei Männer wurden in dem Verfahren später als Zeugen geführt.

Auch in Österreich werden Freier von minderjährigen Prostituierten als Zeugen geführt. Diese Freier können sich aber strafbar gemacht haben, wenn sie gewusst haben, dass die Mädchen minderjährig waren. Ab dem 14. Lebensjahr sind dabei die Straftatbestände „sexuelle Nötigung” oder „Vergewaltigung” relevant. Wenn die Mädchen um Hilfe gebeten haben und ihnen nicht geholfen wurde, kommt auch „unterlassene Hilfeleistung” dazu. Es ist allerdings schwer nachzuweisen, dass die Freier um das Alter der Mädchen wussten. Die Österreicher in Caracal sagten jedenfalls, sie hätten gedacht, dass die Mädchen volljährig seien. Offenbar haben sie sich aber keine Ausweise zeigen lassen. Eine Änderung des Strafrechts im Sinne einer Beweislastumkehr wäre durchaus möglich.

Mitwirkung eines Dorfes

Der Anführer des Mädchenhändlerrings wurde schließlich zu zehn Jahren Haft verurteilt. Die Opfer bekamen keine psychologische Hilfe und wurden weitgehend alleingelassen. Die Zeitung Libertatea schreibt über das stillschweigende Dulden der sexuellen Ausbeutung von Mädchen: „Man braucht die Mitwirkung eines Dorfes, um ein Kind zu erziehen, man braucht aber auch die Mitschuld eines Dorfes, um ein Kind zu missbrauchen.”

Wenn Mädchenhändlerringe auffliegen, wird immer wieder offensichtlich, dass die jungen Frauen nicht geschützt werden. 2016 wurde der Polizeichef der Stadt Mizil verhaftet, weil er einen Verbrecherring, der Minderjährige sexuell ausbeutete, deckte.

In einem Bericht der US-Regierung zum Menschenhandel in Rumänien aus dem Jahr 2018 wird vor allem der „Mangel an ausreichenden staatlichen Finanzmitteln” für Hilfsorganisationen für die Mädchen und Frauen kritisiert. „Die meisten Opfer blieben ungeschützt, waren anfällig, neuerlich traumatisiert zu werden, bekamen keine Hilfe und liefen deshalb Gefahr, dass wieder mit ihnen gehandelt wird”, heißt es da.

Die Richter hätten zudem keine spezielle Ausbildung zu dem Thema, was sich negativ auf den Zeugenschutz auswirken würde. Im Jahr 2017 wurden in Rumänien 222 Menschenhändler verurteilt, im Jahr davor waren es noch 472. (Adelheid Wölfl, 17.8.2019)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *