Sfântul Simeon,
Model de sfințenie.
A vorbi despre sfințenie, în lumea de azi poate părea anacronic, într-o lume în care materialismul și atracția mundană par a fi obiective la ordinea zilei.
A propune azi țeluri cu finalitate dincolo de lumea aceasta, pentru a coror atingere sunt necesare eforturi, uneori deloc de neglijat, poate părea cel puțin utopic.
Și totuși în lunga și fascinanta istorie a umanității au existat nenumărate modele de sfințenie, de la pustnicii patericului egiptean până la cei din modernitate au fost zeci de personalități care s-au preocupat de soarta lor în viața viitoare.
Propunem și noi azi, cinstitului cititor două modele desprinse din paginile Vechiului Testament, unul paternal, altul maternal, pentru a evita astfel acuzațiile de discriminare sau miso
Dreptul Simeon, figură centrală a relatării era un erudit evreu, bătrân drept cu viața și cu faptele, care aștepta mântuirea lui Israel.
Un slujitor al templului ca nimeni altul asupra căruia se odihnea ”Duhul lui Dumnezeu!”, și care din încredințarea Duhului a mers la templu în momentul în care Iosif și Maria s-au dus cu Dumnezeiescul prunc să împlinească cele ale legii.
În fața Mântuitorului rostește celebrele cuvinte ”Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne” cuvinte care vor forma mai târziu cel mai vechi imn liturgic atestat și păstrat de biserică în cadrul slujbei vecerniei.
Cuvintele se explică prin aceea că, cu multe vreme în urmă Simeon fusese unul dintre traducătorii Septuagintei (a Sfintei Scripturi a Vechiului Testament ) din limba aramaică în greacă, ocazie cu care îndoindu-se de pururea fecioria Maicii Domnului, i s-a promis din cer că nu va murii până când nu va vedea cu ochii pe pruncul Iisus și pe Născătoarea de Dumnezeu, căreia îi va spune că ”prin inima ta va trece sabie” cuvinte pe care Maica Domnului le va păstra cu sfințenie.
În fața bătrânului venerabil ne plecăm și noi astăzi cu smerenie!
Pr. dr. Adrian Drăgușin
