Avocatul Copilului un mandat de ignorare unde copiii plătesc prețul nepăsării

Dragos Durbaca
7
15 02 2026
23:42

De când conducerea Avocatului Poporului pare mai preocupată de proceduri și rapoarte decât de protecția efectivă a copiilor, drepturile acestora au ajuns să fie apărate doar pe hârtie, adică mult zgomot birocratic, zero impact concret.

Realitate confirmă cele spuse de noi:

Ceea ce ar fi trebuit să fie un bastion al apărării celor vulnerabili s-a transformat într-un ghișeu al indiferenței.

Sesizările sunt tratate superficial, faptele grave sunt diluate în limbaj administrativ steril, iar concluziile, atunci când există, par scrise mai degrabă pentru a justifica inacțiunea decât pentru a apăra victimele.

Instituția care ar fi trebuit să fie scutul copilului a devenit, în practică, o umbră decorativă. Avocatul Copilului a devenit la fel de „eficientă” precum numărul copilului 119 de la Sibiu despre care toată lumea știe dar nimeni nu se bazează.

De fiecare dată când sunt semnalate abuzuri, neglijențe sau situații dramatice, răspunsul Avocatului Poporului pare să urmeze același tipar: minimalizare, tergiversare, clasare elegantă.

Faptele grave devin „aspecte ce nu intră în competență”, iar suferința copiilor, simple dosare arhivate.

Este greu să nu observi cinismul instituțional care se insinuează, ca și cum durerea minorilor ar fi un inconvenient administrativ, nu o urgență morală. Uneori ai impresia că există aproape o satisfacție rece în a nu interveni, un sistem care funcționează perfect doar atunci când trebuie să nu facă nimic.

Jurnalistic vorbind, realitatea este simplă și dureroasă:

Avocatul Poporului nu mai apără ci doar constată, pasează și dispare din ecuație, bineînțeles, pe bani publici, iar copiii, cei care ar trebui să fie prioritatea absolută, rămân singuri în fața abuzului, în timp ce instituțiile își lustruiesc comunicatele date cu brio de presa abonată la binemeritatul ban public.