Cimitirul uitării de la Râul Vadului – Umilința finală a persoanelor cu dizabilități marca incompețenților din Sibiu

Dragos Durbaca
12142
4 01 2026
19:56

De această dată eu, jurnalist Durbaca Dragoș vă prezint cimitirul aparent ILEGAL de la Râul Vadului din Județul Sibiu unde, pe marginea Drumului Național 7, la doar câțiva km de Sibiu, acesta ar trebui să fie unul al liniștii, al memoriei și al respectului față de cei trecuți în neființă.

În schimb, ceea ce găsim aici este un tablou realmente șocant de nepăsare, indiferență și degradare morală marca incompetenței sibiene.

Acest cimitir, asociat de-a lungul timpului instituțiilor care găzduiau persoane cu dizabilități, a devenit astăzi simbolul unei societăți care demonstrează că își abandonează cei mai vulnerabili membri nu doar în viață, ci și după moarte.

Mormintele sunt legale sau ilegale?

Parcela unde sunt situate crucile, pare invadată de buruieni și de uitare după desființarea centrului destinat persoanelor cu dizabilități.

Pe surse, acest teren care nici măcar nu ar avea statut clar de cimitir public, este locul de veci al unor oameni care nu au cerut decât demnitate, măcar în ceasul final, că în timpul vieții nu putem spune că ar fi beneficiat de puțină demnitate.

Este legal, este moral, sau doar convenabil pentru autorități?

Legea spune clar:

Înhumările se fac în cimitire autorizate, înregistrate, administrate, cu evidență clară, cu respectarea normelor sanitare și cu responsabilitate față de memoria celor decedați.

Întrebarea care se ridică este una apăsătoare:

Cum s-a ajuns ca persoanele cu dizabilități să fie îngropate într-un loc care astăzi nu mai pare să existe nici măcar oficial?

Este acesta un cimitir “al nimănui”?
Cine l-a administrat până în prezent?
Cine a permis înhumările și cine este preotul care a ofciat aceste înmormântări, NU MAI SPUNEM DE ADÂNCIMEA GROPII?
Cine răspunde pentru faptul că mormintele au fost lăsate să dispară?

O palmă peste memoria celor vulnerabili

Nu vorbim despre statistică, ci vorbim despre oameni, despre ființe care au avut dreptul legal și moral la un loc de veci demn, la o cruce, la un nume și la un loc în care cineva să poată spune: „Aici odihnește cineva drag”.

În schimb, ce au primit:

-anonimat, uitare și un colț de pământ pe care nimeni nu-l mai recunoaște.

Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat cu oricare altă categorie socială, am fi avut scandal național dar, fiind vorba despre persoane cu dizabilități, este mai ușor să tăcem, nu?

Cine răspunde?

Este momentul ca:

DGASPC Sibiu,

Primăria Boița,

Direcția de Sănătate Publică Sibiu

Consiliul Județean Sibiu să înceteze jocurule de culise și să spună clar:

✔ Care este statutul legal al cimitirului?
✔ Cine a permis înhumările?
✔ Cine trebuia să asigure întreținerea?
✔ De ce au fost lăsate mormintele să dispară?

Iar dacă legea a fost încălcată, cine plătește?

Respectul față de morți nu este un lux, este un test al umanității

Nu există nicio justificare ca persoanele cu dizabilități să fie tratate ca „invizibile”, nici în viață și nici după moarte.

Nu poți vorbi despre incluziune, despre valori europene, despre respect pentru demnitate umană, în timp ce la doar câțiva kilometri de Sibiu există un cimitir al rușinii ( care nu știm dacă este cimitir).

Autoritățile trebuie să răspundă PUBLIC, TRANSPARENT ȘI ASUMAT

Până atunci, la Râul Vadului, tăcerea cântă prohodul unei societăți care a obosit să mai fie om.