,,Copilul meu a murit colcăind de bacterii” – Statul, Marie Curie și DSP TAC

Dragos Durbaca
136
7 11 2025
07:50

O mamă acuză acuză DSP că au știut dar n-au făcut nimic pentru zilele pierdute de pe această lume plină de diavoli cu chip de oameni.

În urma articolelor postate de jurnalistul Durbaca Dragoș cu privire la ce se întâmplă în spatele pereților care, culmea, au urechi, de la Spitalul Marie Curie, sub comanda ,,medicului taximetrist” Cătălin Cirstoveanu, au început părinții să nu mai tacă.

Inspectorul i-a spus: „Sunteți tânără, faceți altul!”

Durerea mame s-a transformat într-o revoltă.

După luni de luptă și sesizări, un copil a murit „colcăind de bacterii” în prestigiosul spital Marie Curie din București.

De această dată prezentăm un caz care arată, din nou, cât de adâncă este putreziciunea sistemului medical din România.

Mama spune că infecția a fost raportată oficial de mai multe ori la DSP ca fiind infecție nosocomială, adică dobândită în spital.

Ultima raportare a venit după moartea copilului

Cu alte cuvinte, statul a recunoscut problema abia după ce copilul nu mai era printre noi, este normal dragi cititori?

După deces, mama a depus o nouă sesizare la Direcția de Sănătate Publică (DSP) unde, inspectorul DSP Teodorescu Adina a mers în control.

Într-o convorbire înregistrată de mamă, inspectorul ar fi rostit o frază care zguduie orice urmă de empatie umană:

„Sunteți tânără, faceți altul!”

Această propoziție, rece și cinică, arată dimensiunea inumană a nepăsării dintr-un sistem care ar trebui să protejeze viața.

Răspunsul oficial al DSP primit ulterior de familie confirmă următoarele:

nu s-au luat măsuri – nimeni nu a fost sancționat – totul este „în regulă”

Nimeni nu răspunde, nimeni nu plătește dar în schimb, părinții rămân cu un mormânt și cu o durere care nu va trece niciodată.

Adică, un copil moare din cauza bacteriilor din spital, DSP-ul constată, raportează, dar nu acționează nimeni în schimb, mama primește un sfat halucinant, ca și cum o viață de copil ar putea fi înlocuită.

Întrebările care rămân de care nimeni nu ține cont, sunt următoarele:

Câte astfel de cazuri sunt ascunse sub rapoarte sterile și formulare birocratice?

Cine controlează cu adevărat spitalele și răspunde pentru infecțiile nosocomiale?

Cum este posibil ca un inspector DSP să trateze o tragedie cu atâta dispreț și cinism?

Până când statul va decide să-și asume responsabilitatea pentru viețile pierdute, părinții ca această mamă vor continua să strige cu durere și neputință după AJUTOR!

Un copil a murit, Tar statul i-a spus mamei: „Faceți altul.”

Dragi prieteni, voi reveni cu detalii despre ce se întâmplă cu adevărat în această nișă și de ce sunt posibile refuzurile de a răspunde anumite instituții ale statului.

Ce au de ascuns?

Probabil prin refuz, se dorește clar să ne transmită cum anumite asociații sunt protejatele unor directorași puși în funcții prin diferite tertipuri și aici mă refer la ROMATSA.

Caracatița este făcută, grupul este construit, mai rămâne doar expus publicului.

Tot ceea ce au reușit să ascundă sau să mușamalizeze iese ușor la lumină, adevărul nu mai poate fi îngropat precum sufletele inocente care au pierdut lupta cu viața, ajutați sau nu!