Educația imposibilă – Cine răspunde pentru copiii de clasa a II-a și pentru „viziunea” lui Bogdan Cristescu?

Dragos Durbaca
28
25 01 2026
18:19

Copiii de 7–8 ani încă învață să se descurce singuri în lucruri elementare: să se organizeze, să se concentreze, să înțeleagă lumea din jur. În România anului 2026, însă, li se cer examene, înmulțiri, împărțiri, performanță măsurată în teste și rapoarte, de parcă ar fi mici funcționari într-un sistem birocratic, nu copii aflați la început de drum.

Problema nu este copilul!
Problema nu este nici părintele!
Problema este programa școlară și filosofia din spatele ei, construită de sus în jos, în birouri, fără legătură reală cu ce se întâmplă într-o clasă de ciclu primar.

Copii forțați, părinți transformați în profesori

Temele primite de elevii de clasa a II-a nu pot fi rezolvate autonom. Asta nu mai este o opinie, ci o realitate confirmată zilnic de părinți și cadre didactice. Practic, școala obligă familia să preia rolul profesorului, fără pregătire, fără metodică și fără responsabilitate instituțională.

Când copilul nu face față, sistemul ridică din umeri!
Când copilul ia note mici, vina este pasată în jos!
Când notele sunt „mari din pix”, toată lumea se declară mulțumită!

În ambele situații, eșecul este mascat, nu rezolvat.

Cine răspunde?

Responsabilitatea pentru această direcție aparține conducerii sistemului educațional și celor care decid curriculumul și evaluarea. Printre aceștia se află și Bogdan Cristescu, secretar de stat în Ministerul Educației, cu atribuții directe în zona de curriculum, evaluări și examene.

Întrebarea legitimă este simplă:
– ce doriți să obțineți de la copiii claselor I–IV?

Performanță reală sau cifre frumoase în rapoarte?
Educație adaptată vârstei sau bifarea unor standarde artificiale?

Pentru că rezultatul actual este clar: standarde reale coborâte, pretenții absurde ridicate și un stres inutil aruncat pe umerii unor copii care abia învață ce înseamnă școala.

O opinie jurnalistică, o problemă publică

În opinia noastră jurnalistică, educația românească în ciclul primar a intrat într-o zonă periculoasă. Copiii sunt transformați în instrumente de validare a unor politici, nu beneficiari ai lor. Nu vorbim despre exigență sănătoasă, ci despre presiune inutilă și lipsă de viziune pedagogică.

De aici și concluzia amar-ironică, dar perfect justificată:

„Felicitări, domnule Bogdan Cristescu – Ați reușit ce n-au putut copiii: Să faceți educația imposibilă.”

Așteptăm răspunsuri, nu tăcere

Ziua Online solicită un punct de vedere oficial din partea Ministerului Educației și a domnului Bogdan Cristescu privind:

– fundamentarea programei pentru clasa a II-a;

– nivelul real de adecvare la vârsta de dezvoltare a copiilor;

– responsabilitatea pentru presiunea pusă pe elevi și familii.

Răspunsul, dacă va exista, va fi publicat integral.

Până atunci, întrebarea rămâne:

Cât mai experimentăm pe copiii României, înainte să admitem că direcția este greșită?

Cine este Bogdan Cristescu

Bogdan Cristescu, director al Centrului Național de Curriculum și Evaluare: În secunda în care vom oferi educație de calitate în clasă peste tot și vom oferi încredere în sistem, fenomenul meditațiilor se va diminua