Onac Alecsandru iese la rampă cu o declarație care ar trebui, în teorie, să închidă orice discuție:
„Plângerea la ANI am depus-o eu, personal, din proprie inițiativă, pe baza drepturilor legale de cetățean, fără să îmi dea cineva ordin. Spre deosebire de presa aservită, eu nu am nevoie de comenzi din exterior pentru a acționa.”
Sună frumos, nu? Aproape ca un discurs de tribună, demn de pus pe afiș electoral.
Să ne uităm puțin mai atent:
Din proprie inițiativă sau din manualul de strategie politică?
Dacă plângerea este „din proprie inițiativă”, atunci e pură coincidență că lovește exact într-un consilier local cu poziție vizibilă, fix într-un moment tensionat pentru AUR Sibiu?
Nimeni nu i-a dat ordin, dar parcă și scenariștii politici ar fi invidioși pe asemenea sincronizare.
Coincidențele astea miraculoase se nasc doar din „simț civic” sau e vorba de altceva?
Presa aservită vs. tăcerea convenabilă – Onac acuză presa de „aservire”
Frumos clișeu, merge bine la public dar, când jurnaliștii întreabă, când scot la lumină întrebările care dor, răspunsul vine în instanță.
Adică: presa este rea pentru că întreabă, iar „inițiativa personală” este bună pentru că atacă.
Oare așa arată libertatea, sau este doar o libertate cu două viteze, una pentru Onac, iar alta pentru restul lumii?
Cetățeanul liber… cu apucături de cenzor
Acest Alcsandru Onac, se prezintă drept „cetățean liber”, care acționează pe cont propriu.
Dar ce fel de libertate e aceea în care primul reflex la critică e plângerea în justiție, menit să reducă la tăcere vocile incomode?
Nu seamănă asta cu exact ceea ce condamnă, sau poate că „libertatea” înseamnă doar libertatea lui Onac de a decide cine are voie să vorbească și cine nu.
Inițiativa – Mască pentru ambiții?
Dacă nu este vorba de ordine, atunci despre ce e vorba?
De ce miroase totul a încercare de poziționare, de consolidare, de prindere a unor pârghii?
Cetățeanul simplu se zbate pentru taxe, drumuri și spitale, în timp ce, „Cetățeanul Onac” se zbate pentru, plângeri la ANI, pentru instanțe, pentru terorizarea polițiștilor, interoghează anumite dame și lupte de partid.
Întrebările care dor
-
Dacă plângerea este doar un act pur civic, de ce țintește doar acolo unde există miză politică?
-
Dacă presa este „aservită”, atunci de ce reacția la întrebări legitime este procesul ci nu transparența?
-
Dacă inițiativa este personală, de ce se potrivește atât de bine cu interesele altora?
Libertatea de a închide gura
Onac Alexandru vorbește despre libertatea de a acționa fără ordine dar, în realitate, totul seamănă cu libertatea de a închide gura celor care pun întrebări.
Atunci când „inițiativa personală” se transformă într-o bâtă politică, singurii care pierd sunt cetățenii care chiar cred că libertatea înseamnă mai mult decât un slogan repetat pe hârtie.
Presa nu este perfectă, dar presa întreabă, iar când întrebările nasc procese, problema nu este presa ci problema este frica.
Revenim cu detalii despre ,,servicii” și ,,masoneria” spuse într-un răspuns oficial prin intermediul canalului de comunicare WhatsApp:
📢 ZIUA ONLINE – Presa care nu cere voie
💪 Nu mă tem! Nu mă opresc! Nu mă vând!
✊ Ziua Online este bastionul celor care nu au voie să vorbească!
🖊 Scriu pentru cei abuzați și pentru adevăr.
📩 Ai imagini sau informații care pot deveni o știre?
Trimite-ne un mesaj: 0742.566.653 (WhatsApp, Signal, Telegram)
🌐 ziuaonline.com – Anchete jurnalistice
📌 Facebook Pagina: facebook.com/ziuaonlinesb
📌 Grup: facebook.com/groups/918635891535002/
✍ Material realizat și asumat de Jurnalist Durbaca Dragoș.
ZIUA ONLINE – Prezentă la datorie!
