Video/Dosar Penal pentru familia Cioabă – Dorin Cioabă dezminte – DGASPC Sibiu ,,SRL” REFUZĂ comunicarea

Cazul familiei Cioabă a adus în atenția opiniei publice un caz deosebit de grav privind faptul că doi bărbați din Sibiu ar fi înlesnit întreținerea de relații sexuale între doi minori, respectiv fiul unuia dintre ei și fiica celuilalt.

Indiferent dacă anumite acuzații dintre familii sunt sau nu adevărate, realitatea rămâne aceeași. (fiecare cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție)

În teritoriu se întâmplă situații tensionate, uneori dramatice, iar instituția responsabilă cu protecția copilului și intervenția socială pare să funcționeze cu frâna de mână trasă, probabil DIN CAUZA UNEI CONDUCERI CARE SE OCUPĂ DE POLITIZAREA INSTITUȚIEI.

O instituție în care personalul pleacă „pe bandă rulantă”?

Este imposibil de ignorat nivelul ridicat al fluctuației de personal.

Potrivit surselor care au dorit să rămână anonime de teamă, angajații pleacă, invocând de multe ori atmosfera toxică, lipsa de management coerent și presiunea politică.

Când o instituție responsabilă cu unele dintre cele mai sensibile domenii își pierde constant oamenii, întrebarea firească este: Ce nu funcționează în interior madam Agîrbiceanu?

Politizarea instituției a devenit un fenomen pomenit frecvent în spațiul public

În discuțiile din județul Sibiu, Daniela Câmpean, Raluca Turcan, Liliana Agârbiceanu sau Radu Foloba, alături de o echipă galbenă, apar, nu ca autori direcți ai unor abuzuri, ci ca parte a unei structuri politice care, conform percepției multor angajați și cetățeni, influențează modul în care DGASPC este condus.

Această percepție, reală sau nu, devine în sine o problemă:

O instituție care gestionează situații de risc major nu poate funcționa eficient când planează asupra ei suspiciunea de politizare.

Transparență zero? Un purtător de cuvânt dispărut?

Cea mai mare vulnerabilitate a DGASPC Sibiu nu este neapărat lipsa de resurse, ci lipsa de comunicare.

Când apare o situație sensibilă precum cazul familiei Cioabă, instituția dispare din spațiul public?

Răspunsuri întârziate sau inexistente, un purtător de cuvânt absent sau redus la tăcere că de, madam Agîrbiceanu o fi trecut DGASPC Sibiu ,,pă” persoană fizică ca vestitul Marian Vanghelie.

Când o instituție publică refuză să răspundă, românii trag inevitabil concluzia că:

Nu știe ce face? (,,Madame”)

Nu vrea să explice? ( dacă ,,Danela” îi ține spatele, este normal)

Ascunde ceva? ( dar până când, gunoiul de sub preș odată și odată va ieși la suprafață)

Complicitate? Nepăsare? Sau pur și simplu incompetență?

Nu putem afirma ca fapt că DGASPC Sibiu este „complice” la ceva, sub nicio formă, pentru asemenea afirmații este nevoie de dovezi clare DAR,

Putem și trebuie să punem întrebări incomode:

Cum se explică lipsa de reacție în cazuri grave?

De ce există toleranță față de situații care escaladează de la an la an în anumite zone ale județului?

Cum se justifică lipsa cronică de transparență?

De ce nu există o comunicare profesionistă, așa cum au toate instituțiile moderne?

Ce reformă internă se pregătește, dacă personalul continuă să plece masiv?

Când o instituție tace și nu își face treaba vizibil, percepția publică se transformă în neîncredere, iar neîncrederea, în acuzații, iar acesta este primul semn că instituția are o problemă structurală, profundă, nu doar punctuală.

Inspectoratul de Poliție Județean Sibiu transmite că,