Dreptul la replică oferit dirigintei Adela Dinu cu privire la elevii scoși la un protest politic

Dragos Durbaca
10
30 12 2025
06:30

Publicăm în mod transparent dreptul la replică transmis de profesoara Adela Dinu în legătură cu articolul privind participarea elevilor la protestul din 12 decembrie.

În același timp, rămânem consecvenți obligației noastre de a informa corect opinia publică și de a cere explicații atunci când cadre didactice aleg să se implice direct sau indirect în acțiuni publice cu evidentă miză civică și politică.

Problema de fond nu este opinia personală a doamnei profesoare, ci faptul că discuții și poziționări pe teme sensibile au fost aduse în sala de clasă, în contextul unei ore de dirigenție ori, responsabilitatea școlii este aceea de a proteja spațiul educațional de orice influență ideologică sau partizană, indiferent de culoarea politică.

De altfel, la momentul redactării acestui articol, Inspectoratul Școlar nu a comunicat public măsurile sau clarificările privind situați, un fapt care ridică inevitabil semne de întrebare.

Subliniem faptul că oferim integral dreptul la replică al doamnei profesor. Totodată, vom continua să solicităm răspunsuri clare, cum ar fi, unde se termină libertatea de opinie a unui cadru didactic și unde începe obligația de neutralitate?

A fost respectată această limită?

Este interesul elevilor prioritar în astfel de situații?

Rămâne datoria noastră să punem aceste întrebări și să urmărim instituțional clarificarea lor.

Dreptul la replică:

Bună ziua!

Numele meu este Adela Dinu. În data de 12 decembrie ați publicat un articol plin de inadvertențe și dezinformări la adresa mea. Nu ați făcut o verificare minimală a informațiilor. Vă rog să publicați următorul drept la replică:

Baza legală în urma căreia solicit acest drept:

Constituția României, art. 30 (libertatea de exprimare) și art.31 (dreptul la informație)

Legea audiovizualului: decizia CNA 220/2011

Dreptul la replică oferit de Adela Dinu:

„Când am citit „Umilirea publică în epoca internetului” a lui Ron Jonson nu m-am gândit că voi deveni obiectul unei astfel de campanii de umilire și intimidare din partea unor necunoscuți.

Faptele sunt următoarele:

Vineri, în 12 decembrie, i-am întrebat pe elevii mei dacă au văzut documentarul celor de la Recorder. Nu e prima dată când fac aluzii la filme documentare sau la cărți pe care le-am citit: în calitate de coordonator al unui cerc de lectură relativ cunoscut fac tot ce pot ca să îi motivez pe elevi să citească, să se informeze, să-și construiască o viziune proprie despre lume.

Tot vineri, în jurul orei 19, am participat la protestele împotriva corupției din sistemul de justiție. Participarea mea era vizibilă pe pagina mea de Facebook. Nu mi-am dat întâlnire cu elevii, am mers la protest însoțită de familie și de prieteni. În Piața Huet m-am întâlnit cu cinci elevi din clasa mea (clasa a XII-a, majori), unii din ei însoțiți de ambii părinți. Nu am ajuns împreună și nu am plecat împreună de la protest. În timp ce eram lângă elevi, un reporter de la „Ora de Sibiu” mi-a cerut o scurtă declarație despre motivele participării la proteste. Am făcut aluzie la discuția de la dirigenție și am explicat succint ce m-a determinat să vin la protest: dezvăluirile despre justiție ale jurnaliștilor de la Recorder, dorința de a avea o justiție curată etc.

Așa cum se știe, protestele nu au avut caracter politic sau electoral așa cum s-a sugerat în unele publicații.

Tot ce am scris mai sus poate fi verificat: există poze și filmări de la proteste.

În noaptea de vineri spre sâmbătă am primit un mesaj pe Facebook de la un necunoscut, care mi-a scris ca să mă avertizeze că cei de la „Ziua” (n-am auzit până acum de ei) au preluat declarația mea din „Ora de Sibiu” și au folosit-o pentru instigarea la ură și acțiuni împotriva mea pentru că i-aș fi scos pe elevii minori din școală pentru a-i duce la proteste. Poza care însoțește articolul e un colaj cu imaginea mea, a lui Radu Vancu, steagul Ucrainei și o gheară care se profilează amenințător deasupra unui afiș de la proteste. Așa-zisa anchetă jurnalistică e, de fapt, un articol de opinie care nu a făcut o verificare minimală a conținuturilor prezentate. Titlul tendențios anunță că elevii au fost scoși din școală și aduși la protest, deși acest protest a avut loc seara, la câteva ore după încheierea cursurilor. Tonul „jurnalistului de investigație” e paternal și moralizator, ca în acest fragment:

„Școala nu este pepinieră de activiști Doamna Dinu, iar elevii nu sunt instrumente pentru capital de imagine, presiune publică sau interesele unor organizatori.

Rolul profesorului este de a educa, nu de a mobiliza politic sau ideologic minori care se află într-o relație de dependență față de autoritatea didactică.”

Apariția articolului a generat sute de mesaje de ură la adresa mea. Se folosesc apelative jignitoare, sunt mustrată, mi se spune că nu am ce să caut în învățământ, sunt amenințată cu plângeri la inspectorat ș.a.

Totul a culminat cu o declarație de presă a celor de la AUR, postată aseară pe pagina Camerei Deputaților, în care inspectoratul e somat să ia măsuri împotriva mea, o „simpatizantă cunoscută a zonei progresiste”.

Mă întreb ce urmează: să-mi aleagă cei de la AUR cărțile pe care urmează să le discutăm la cercul de lectură? Să eliminăm distopiile? Să interzicem cărțile, ca în „Fahrenheit 451”?

Mi se pare că discursul urii s-a radicalizat în ultima vreme și nu cred că am această impresie doar pentru că am fost eu atacată. Postările lui Radu Vancu, de exemplu, au sute de comentarii negative&jignitoare, la fel și postarea cu declarația mea de la protest. E greu de prezis unde se va ajunge- societatea e tot mai polarizată, diferențele tot mai ireconciliabile.

De câteva zile, lumea lui Kafka mi se pare mai puțin absurdă.”

Cu respect,

Prof. Adela Dinu