Mesajul Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, transmis cu prilejul Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului

Mesajul Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, transmis cu
prilejul Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a transmis miercuri, 27
ianuarie a.c., un mesaj cu prilejul Zilei Internaționale de Comemorare
a Victimelor Holocaustului.

Vă prezentăm în continuare textul mesajului:

Pe 27 ianuarie 1945, puținii supraviețuitori ai Holocaustului trăiau
miracolul eliberării din iadul lagărelor de concentrare de la
Auschwitz-Birkenau. Pentru alte aproximativ 6 milioane de copii,
bătrâni, femei și bărbați, din nefericire, acest moment nu a mai
venit. Holocaustul a lăsat cel mai negru bilanț din istorie și a
deschis o rană care nu se va vindeca niciodată.

Încărcați de povara grea că și România are partea sa de
responsabilitate pentru vina teribilă de a-și fi asasinat proprii
cetățeni evrei și romi, aducem astăzi un pios omagiu tuturor celor
care au pierit cunoscând infernul pe pământ, alimentat de ură, dar
și puținilor supraviețuitori care, cu neclintită verticalitate în
fața morții, motivați de speranța în ziua eliberării, au reușit
să rămână în viață ca să transmită lecțiile dureroase din
lagărele de concentrare.

Cu acest prilej, reafirmăm angajamentul de a le onora memoria și de a
nu uita. Amintirea tuturor celor cărora li s-a răpit, injust, dreptul
de a exista, printre care foarte mulți copii, bătrâni și femei, este
țesută pentru eternitate în fibra istoriei noastre. Aducerea-aminte
nu doar ne retrezește durerea, ci, în același timp, are rolul
esențial de a ne învăța să ne ferim de capcanele inerente generate
de ștergerea memoriei. Generațiile viitoare trebuie să cunoască
adevărul ca să înțeleagă dimensiunea atrocităților petrecute în
acei ani.

Uitarea și dezinteresul față de cunoașterea exactă a faptelor
istorice aruncă tragismul acelor vremuri într-un malaxor menit să
dilueze suferințele victimelor, să atenueze vinovăția criminalilor,
să relativizeze calvarul. La fel ca atunci, ura se răspândește și
în prezent cu repeziciune, iar semnele nedreptății, ale intoleranței
radicale și ale discriminării ajung să nu mai fie recunoscute sau
să fie cunoscute prea târziu.

Societățile se confruntă cu tendințe în creștere de radicalizare
și antagonizare. Prea adesea lipsiți de morală, unii dintre actorii
vieții noastre publice modelează malițios elementele sensibile și
vulnerabile, învrăjbesc, cultivă și îngrijesc semințele urii,
intoleranței și minciunii, ignoră Holocaustul, îi glorifică pe
criminali, minimizează suferința victimelor.

Astăzi, pericolul revenirii atitudinilor xenofobe și antisemite este
prezent mai mult decât ieri. De aceea, cu toții trebuie să fim
alarmați de aceste tendințe și să stăm, mai mult ca oricând,
uniți de aceeași parte a baricadei, să luptăm energic și ferm
împotriva tuturor încercărilor de a face din neîncredere și
deznădejde sentimente cotidiene, care duc la culpabilizarea și
persecutarea altora.

Indiferența alimentează uitarea și face ca amintirea milioanelor de
victime să se șteargă încetul cu încetul. De aceea trebuie să
rămânem vigilenți și să conștientizăm că pericolul urii
reînnoite încă pândește perfid și își croiește, subtil, dar
sigur, drum în societățile noastre.

Europa se confruntă astăzi cu pericole majore – extremismul,
populismul, antisemitismul – pericole care se hrănesc inclusiv cu
ignoranță și indiferență. Să nu facem greșeala să credem că,
dacă alegem să asistăm pasivi la dezvoltarea acestor tendințe toxice
pentru sănătatea democrației, acestea nu ne vor afecta și pe noi.
Să nu trăim cu iluzia că răul ne poate ocoli.

Pentru a stopa aceste porniri, avem nevoie de măsuri concrete și de un
efort comun, al cetățenilor, al autorităților statului, al
societății civile. Nimeni nu poate lupta cu răul de unul singur.
Drepturile și libertățile fundamentale, valorile democratice, statul
de drept se fragilizează cu fiecare întârziere a condamnării
discursului negaționist, cu fiecare teorie a conspirației permisă a
se rostogoli în spațiul public, cu fiecare abdicare în fața
avalanșei de curente extremiste.

În ultimele decenii, România a dezvoltat o serie de politici și
instrumente vitale pentru a câștiga această luptă. An de an, elitele
românești sunt chemate să vorbească și să respingă orice caz de
intoleranță și distorsionare a adevărului istoric. Însă
instituțiile publice au nevoie de ghidaj și coordonare. Pentru a putea
face față acestor provocări, încurajez Guvernul să adopte cât mai
curând Strategia națională pentru prevenirea și combaterea
antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator
la ură.

În aceste vremuri dificile pe care le traversăm, să ne amintim de
Elie Wiesel și de idealul său moral: „Întotdeauna trebuie să luăm
partea cuiva. Neutralitatea ajută pe opresor, niciodată pe victime.
Tăcerea îl încurajează pe torţionar, niciodată pe cel chinuit”. Cu
mintea și sufletul la această călăuză, îndemn toți actorii
politici responsabili să acționeze cu mai multă hotărâre în
direcția prezervării memoriei Holocaustului, ocrotirii amintirii
victimelor și, nu în ultimul rând, să promoveze cunoașterea
adevărului despre acest genocid prin educație, ca instrument
fundamental pentru combaterea minciunii, ignoranței și distorsiunii.