Școală sau improvizație pe bani publici marca Cornel Oană la Selimbar – Întrebări grave despre siguranța elevilor nevinovați

Dragos Durbaca
77
20 04 2026
15:51

În locul unei investiții solide într-o școală modernă, administrația locală din Selimbar pare să fi ales o soluție rapidă și adică, containere modulare.

Conform ISU Sibiu, aceste containere sunt „provizorii” însă, în realitate, întrebarea care ridică multe semne de întrebare este simplă și incomodă:

cât de sigur este acest „provizorat” pentru copii și cât va costa în final comunitatea din Șelimbăr?

Un răspuns transmis de Inspectoratul pentru Situații de Urgență Sibiu, în baza unei solicitări privind accesul la informații publice, aruncă o lumină îngrijorătoare asupra situației. Instituția precizează clar că nu este necesară autorizația de securitate la incendiu deoarece construcția are „caracter provizoriu”. Cu alte cuvinte, tocmai statutul temporar al acestor containere le scoate de sub obligația unor avize esențiale pentru siguranță.

Domnule Viceprimar Cornel Oană și Consiliul Local al Comunei Selimbar, școala nu figurează ca fiind pusă în funcțiune? – Cum vine asta?!?!?

Mai mult, același răspuns confirmă că, până în prezent, obiectivul nici măcar nu figurează ca fiind pus în funcțiune și nu a fost supus controalelor.

Așadar, avem o investiție realizată, dar care nu este verificată complet și nici utilizată oficial.

Se ridică inevitabil întrebarea creștinească – Pe ce s-au cheltuit concret banii publici?

Provizoratul care devine regulă în România

Istoria recentă a investițiilor publice din România arată că „temporarul” are tendința să devină permanent. În loc să fie o soluție de avarie, containerele riscă să devină infrastructură de bază pentru educație, iar acest lucru nu este doar o problemă de confort, ci una de siguranță.

Cazul Colectiv nu a învățat nimic inconștienții din administrația publică?

Pentru că, în lipsa unei autorizații de securitate la incendiu, responsabilitatea reală pentru condițiile din aceste spații devine difuză.

Cine verifică materialele?

Cine garantează că există suficiente căi de evacuare?

Cine răspunde dacă apare o situație de urgență?

Lecția ignorată a tragediilor recente

România nu își permite să trateze superficial aceste întrebări.

De ce?

Incendiul de la Colectiv a demonstrat, cu un cost uman devastator, ce înseamnă combinația dintre neglijență, lipsa controalelor și ignorarea normelor de siguranță.

Sursa foto: https://adevarul.ro/

Desigur, școala de la Selimbar nu este un club – Dar principiul este același

Atunci când regulile sunt ocolite sau diluate, riscul crește și în acest caz, totuși, vorbim despre copii.

Cine răspunde, domnul Cornel, Consiliul Local, Directorul școlii?

În eventualitatea unui incident, responsabilitatea nu dispare odată cu eticheta de „provizoriu”, ca idee. Autoritățile locale care au decis investiția, constructorii și cei care au permis utilizarea acestor spații ar putea fi chemați să răspundă însă, întrebarea reală este de ce trebuie să ajungem acolo.

Prevenția nu este opțională, iar siguranța nu ar trebui să depindă de interpretări administrative marca PNL.

O investiție dublă că la Sibiu sunt bani?

Dincolo de siguranță, există și o problemă de eficiență a cheltuirii banilor publici, nu? Dacă aceste containere sunt, într-adevăr, doar o soluție temporară, atunci șelimbărenii vor plăti cel puțin de două ori.

O dată pentru improvizație, ulterior, pentru construcția unei școli reale sau, cine știe ce ,,parandărăt” vreunei persoane bine puse. (probabil aici este vorba de altă poveste)

Într-o perioadă în care resursele sunt limitate, această strategie bine pusă la punct, ridică semne serioase de întrebare privind prioritățile și competența administrativă.

În concluzie, cazul școlii din Selimbar nu este doar despre o școală ci, este despre modul în care sunt luate deciziile publice, despre transparență și, mai ales, despre responsabilitate care, pare să lipsească.

Copiii nu pot învăța în siguranță într-un „provizorat” perpetuu, iar comunitatea are dreptul să știe dacă ceea ce li s-a prezentat ca soluție este, de fapt, o problemă amânată — pe bani publici și cu riscuri reale.