SEMNAL DE ALARMĂ ROMÂNIA – Violența psihologică nu lasă vânătăi pe trup, dar poate lăsa din nefericire răni adânci în suflet.
În spatele unor relații aparent perfecte se pot ascunde manipularea, umilința, controlul și suferința unor oameni care nu mai au puterea să ceară ajutor.
Într-o societate în care violența fizică este mai ușor de recunoscut, o altă formă de suferință continuă să fie ignorată:
Abuzul psihologic și emoțional
Există oameni care trăiesc ani întregi lângă parteneri cu comportamente narcisice, dominatoare și manipulatoare, fără să înțeleagă că ceea ce li se întâmplă nu este iubire, ci o relație care le poate distruge treptat încrederea în sine, liniștea și echilibrul emoțional.
Sunt femei și bărbați care, din iubire, ajung să accepte umilințe, minciuni, acuzații și comportamente de control.
Sunt oameni care adorm plângând, care își cer iertare pentru greșeli pe care nu le-au făcut și care ajung să creadă că nu valorează nimic, iar una dintre cele mai dureroase realități este că, uneori, nimeni din jur nu observă ceea ce trăiesc.
NARCISISMUL PATOLOGIC – O TULBURARE REALĂ, DAR NU O SCUZĂ PENTRU ABUZ
Tulburarea de personalitate narcisică este o afecțiune de sănătate mintală recunoscută clinic, caracterizată printr-un tipar persistent de grandiozitate, nevoie de admirație și dificultăți de empatie.
Persoanele care suferă de această tulburare pot întâmpina dificultăți în gestionarea criticilor, în asumarea responsabilității și în menținerea unor relații echilibrate.
Însă trebuie făcută o distincție esențială fiindcă nu toate persoanele cu această tulburare sunt abuzive și nu toți agresorii emoționali suferă de narcisism patologic.
Un diagnostic psihiatric nu transformă automat un om în agresor, după cum absența unui diagnostic nu face abuzul mai puțin grav.
Problema asupra căreia trebuie să atragem atenția este comportamentul abuziv, indiferent de eticheta medicală.
Nicio tulburare psihică nu justifică umilirea, amenințarea, intimidarea sau controlul asupra altei persoane.
CÂND IUBIREA SE TRANSFORMĂ ÎNTR-O ÎNCHISOARE EMOȚIONALĂ
La început, multe relații abuzive pot părea povești de dragoste extraordinare. Partenerul este atent, afectuos, promite un viitor minunat și oferă impresia unei iubiri fără limite dar, în TOATE cazurilr, această apropiere este urmată de schimbări dureroase.
Apar criticile, reproșurile, gelozia excesivă, controlul, minciunile și încercările de a-l face pe celălalt să se simtă vinovat. Persoana care odinioară primea iubire ajunge să se teamă de fiecare discuție. Începe să își cântărească fiecare cuvânt pentru a nu provoca un conflict.
Renunță la prieteni, își ascunde suferința de familie și își schimbă comportamentul pentru a păstra liniștea în casă.
Treptat, poate ajunge să nu se mai recunoască însă, cea mai mare tragedie a abuzului emoțional este că victima poate ajunge să creadă că ea este problema.
MANIPULAREA PSIHOLOGICĂ – O VIOLENȚĂ CARE NU SE VEDE
Una dintre formele de abuz emoțional este manipularea repetată a percepției victimei asupra realității, fenomen cunoscut sub numele de gaslighting.
Victimei i se poate spune:
„Nu s-a întâmplat așa.”
„Tu ești nebun.”
„Exagerezi.”
„Nimeni nu te-ar suporta în afară de mine.”
„Tot ce se întâmplă este din vina ta.”
Atunci când astfel de afirmații fac parte dintr-un tipar persistent de manipulare, ele pot afecta profund încrederea unei persoane în propria judecată.
Victima începe să se întrebe dacă își amintește corect evenimentele, dacă reacțiile sale sunt justificate și dacă mai are dreptul să își exprime suferința.
Acest tip de abuz poate contribui la anxietate, depresie, izolare și pierderea stimei de sine.
Uneori, persoanele afectate au nevoie de sprijin psihologic pentru a-și reconstrui încrederea și sentimentul de siguranță.
BĂRBAȚII POT FI ȘI EI VICTIME. TĂCEREA LOR NU ÎNSEAMNĂ CĂ NU SUFERĂ
Un aspect prea puțin discutat în spațiul public este abuzul psihologic exercitat asupra bărbaților. Există bărbați care sunt umiliți, controlați, amenințați sau manipulați emoțional de partenerele lor. Unii nu cer ajutor pentru că se tem că vor fi ridiculizați. Alții consideră că trebuie să suporte totul pentru a nu fi percepuți ca slabi.
Sunt bărbați care rămân în relații distructive de dragul copiilor, din teamă, din dependență emoțională sau pentru că speră că partenera se va schimba.
Societatea trebuie să înțeleagă un adevăr simplu:
Și bărbații plâng. Și bărbații pot fi victime ale violenței psihologice. Și bărbații au dreptul la protecție, respect și sprijin. Suferința nu are gen. Nicio victimă nu trebuie redusă la tăcere din cauza prejudecăților.
COPIII – VICTIMELE COLATERALE ALE RELAȚIILOR ABUZIVE
Atunci când într-o familie există control, umilință, conflicte intense și violență psihologică, copiii pot fi afectați profund.
Chiar dacă nu sunt agresați direct, ei pot trăi într-o stare permanentă de nesiguranță. Pot deveni anxioși, retrași sau temători. Pot ajunge să considere normale comportamentele abuzive pe care le observă între părinți.
Mai târziu, aceste experiențe le pot influența felul în care înțeleg iubirea, respectul și relațiile.
Un copil nu trebuie să fie lovit pentru a fi afectat de violența din familie ci, uneori, este suficient să trăiască permanent în frică.
Protejarea copiilor presupune și protejarea mediului emoțional în care cresc.
DE CE NU PLEACĂ VICTIMELE?
Este una dintre cele mai frecvente și mai nedrepte întrebări adresate oamenilor aflați în relații abuzive.
„De ce ai rămas?”
„De ce ai acceptat?”
„De ce nu ai plecat de la început?”
Răspunsul este mult mai complex decât pare. Unele victime speră că persoana iubită se va schimba. Altele se tem de amenințări, de pierderea copiilor, de dificultățile financiare sau de reacția familiei.
Există și persoane care, după ani de umilință și manipulare, ajung să nu mai aibă încredere că se pot descurca singure. Alternarea perioadelor de afecțiune cu cele de respingere poate crea o legătură emoțională dificil de întrerupt.
A judeca victima pentru că nu pleacă înseamnă a ignora mecanismele psihologice, sociale și economice care o pot ține captivă.
Întrebarea pe care societatea ar trebui să o pună nu este doar „De ce nu pleacă?”, ci și „De ce continuă agresorul să abuzeze și cum putem ajuta persoana afectată să fie în siguranță?”
NARCISISMUL SE POATE TRATA, DAR VICTIMA NU ESTE RESPONSABILĂ SĂ VINDECE AGRESORUL
Tulburarea de personalitate narcisică poate fi abordată prin psihoterapie. Tratamentul urmărește îmbunătățirea relațiilor, gestionarea emoțiilor și schimbarea tiparelor disfuncționale de gândire și comportament. Nu există un medicament care să vindece direct această tulburare. Schimbarea este posibilă, însă presupune implicarea persoanei în propriul proces terapeutic.
Iar aici trebuie transmis un mesaj extrem de important:
Nimeni nu este obligat să își sacrifice sănătatea psihică pentru a salva un partener care refuză să își asume comportamentele abuzive!
Iubirea nu înlocuiește tratamentul!
Iertarea nu garantează schimbarea!
Promisiunile nu sunt suficiente dacă sunt urmate de aceleași comportamente care provoacă suferință!
UN APEL CĂTRE AUTORITĂȚI, SPECIALIȘTI ȘI SOCIETATE
Violența psihologică trebuie tratată cu aceeași seriozitate cu care sunt privite celelalte forme de violență domestică.
Este necesară o informare publică mai bună despre manipularea emoțională, controlul coercitiv, intimidare și efectele abuzului asupra sănătății mintale.
Victimele au nevoie de servicii accesibile de consiliere, protecție și sprijin juridic!
Școlile, instituțiile publice și comunitățile trebuie să contribuie la educarea oamenilor despre limite sănătoase, consimțământ, respect și recunoașterea comportamentelor abuzive.
De asemenea, este esențial ca bărbații care reclamă violență psihologică să fie ascultați cu aceeași seriozitate și demnitate ca orice altă victimă.
În România, persoanele afectate de violență domestică pot apela gratuit numărul național 0800 500 333, destinat informării, consilierii și îndrumării victimelor. În situațiile de pericol imediat, trebuie apelat numărul de urgență 112.
MESAJ PENTRU CEI CARE SUFERĂ ÎN TĂCERE
Dacă trăiești într-o relație în care ești umilit permanent, amenințat, controlat, izolat sau făcut să te îndoiești constant de propria valoare, suferința ta merită să fie luată în serios.
Nu trebuie să demonstrezi că partenerul tău are o tulburare psihică pentru a cere ajutor!
Nu trebuie să aștepți să apară violența fizică pentru a recunoaște că o relație îți face rău!
Ai dreptul la respect!
Ai dreptul la siguranță!
Ai dreptul la libertatea de a spune „nu”!
Ai dreptul să fii ascultat!
Și, mai presus de toate, ai dreptul să trăiești fără frică!
SEMNAL DE ALARMĂ PENTRU ROMÂNIA – NU MAI CONFUNDAȚI IUBIREA CU SUFERINȚA!
Violența psihologică poate distruge vieți fără să lase urme vizibile. Poate transforma oameni încrezători în persoane permanent anxioase, poate destrăma familii și poate afecta dezvoltarea emoțională a copiilor.
De aceea, societatea are responsabilitatea de a recunoaște, preveni și combate aceste comportamente.
Nu trebuie să stigmatizăm persoanele care suferă de tulburări psihice, dar nici să minimalizăm suferința celor care sunt supuși abuzului.
O tulburare psihică poate explica anumite dificultăți de comportament, dar nu justifică violența.
Iubirea adevărată nu înseamnă control! Nu înseamnă umilință! Nu înseamnă frică!
Iubirea sănătoasă înseamnă respect, responsabilitate, încredere și libertate.
SĂ RUPEM TĂCEREA!
Pentru femeile care suferă!
Pentru bărbații care nu îndrăznesc să vorbească!
Pentru copiii care cresc în familii dominate de frică!
Pentru oamenii care au uitat cum este să trăiască în liniște!
Pentru toate victimele abuzului psihologic, indiferent de vârstă sau sex, este timpul ca societatea să asculte, să înțeleagă și să acționeze.
TĂCEREA NU TREBUIE SĂ MAI FIE PREȚUL SUPRAVIEȚUIRII ÎNTR-O RELAȚIE!
🖊 Scriu pentru cei abuzați, pentru adevăr și pentru cei care nu pot sau nu au voie să vorbească!
📩 Dacă ai imagini sau informații care pot deveni o știre?
Trimite-ne un mesaj pe WatsApp: 0742.566.653
🌐 ziuaonline.com – Anchete jurnalistice
📌 Facebook: facebook.com/ziuaonlinesb
