Maica Domnului în cetate.
Încă din vremuri vechi testamentare, cinstirea Maicii Domnului, era un adevăr incontestabil. Paginile Vechiului Testament, începând cu cartea Facerii, abundă de referiri la Maica Domnului, de ex Facere 3,14 Dusmanie voi pune între tine și femeie, intre sămânța ta și sămânța ei, aceea îți va zdrobi capul iar tu ii vei înțepa călcâiul.
Paginile Noului Testament sunt și ele pline de referiri la Maica Domnului, conținând și anumite date cu privire la viața Maicii Domnului, din păcate mult prea puține. Odată cu Învierea Domnului și cu Înălțarea apoi Adormirea Maicii Domnului, și înălțarea acesteia la cer, apostolii mai întâi apoi micile comunități creștin, au simțit nevoia să o ia pe Maica Domnului ca mijlocitoare și ocrotitoare între ei și Dumnezeu.
Necesitatea aceasta s-a resimțit totdeauna și peste tot unde au existat la început sau au apărut pe parcurs micile comunități creștine. Nu se găsește nicăieri în toată lumea creștină, de la micile comunități din Asia Mică, până la cele de pe teritoriul țării noastre (începând cu Dobrogea mai întâi și mai târziu cu celelalte teritorii carpato-danubiano-pontice) un locaș de cult care să nu adăpostească măcar o icoană a Maicii Domnului.
Din zecile de icoane ale Născătoarei de Dumnezeu, din mila Domnului, câteva dintre ele s-au învrednicit a fi făcătoare de minuni, icoane în fața cărora s-au plecat zeci de genunchi, s-au scurs zeci de lacrimi, s-au auzit zeci de suspine. Nici cetatea Sibiului nu a făcut excepție și aici poposind din vreme în vreme, icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului.
Pr. Dr. Adrian Drăgușin
